Manualul
Dar nu despre acest aspect mi-am propus să scriu, ci despre faptul că Ministerul Educației Naționale a organizat prima acțiune care s-a finalizat cu aprobarea unor manuale școlare pentru mai multe discipline, printre care și pentru disciplina Informatică.
Această aprobare a fost acordată de Comisia de Avizare a Manualelor, comisie formată din profesori universitari și de liceu. Pentru manuale de informatică au cerut avizare mai multe edituri, printre care amintim: Teora, All, Editura Didactică și Pedagogică, L&S și Computer LIBRIS Agora. Toate manualele au primit acordul editării cu însemnul "avizat" și este și firesc să fie așa. Majoritatea autorilor sunt profesori cu o bogată experiență didactică și care au gândit aceste manuale nu doar ca o colecție de cunoștințe ci ca pe un instrument util în predarea, dar mai ales în învățarea conținuturilor prevăzute în programa școlară. Aceste manuale se pot procura din librării sau de la edituri, fiecare profesor având libertatea să aleagă și să recomande elevilor săi acea carte pe care o consideră cea mai potrivită, compatibilă cu propriul stil de predare.
Calculatorul
Pentru a învăța matematică este nevoie de manuale și de culegeri. În cazul informaticii mai avem o "pretenție": calculatoare. Și nu orice fel de calculatoare! De exemplu, VisualBasic nu se poate învăța pe un 386... Dar nu se poate programa nici în Delphi, nici într-un alt mediu vizual. "Nici nu trebuie" gândesc mulți dintre cititorii acestor rânduri... Dar cum altfel reușește învățământul să pregătească tineretul pentru așteptările anilor de după 2000? Cine poate să spere că aici se oprește dezvoltarea informaticii? Cine poate să creadă că în viitor va trebui în continuare ca toți programatorii să redescopere toți algoritmii? Dimpotrivă, sper că vin vremuri "bune", când programatorii va trebui să știe înainte de toate "ce anume știe" un anumit mediu, ce anume este "ascuns" în bibliotecile software-ului folosit și să asambleze verigă după verigă ceea ce a fost realizat de alții, nemaifiind nevoie să se "reprogrameze" totul. Va crește eficiența muncii informaticianului care va avea o productivitate spectaculoasă. Nu cred că, de exemplu pentru metoda backtracking este valabilă sintagma "fără tabla înmulțirii nu se poate..." Ba da, cred că se poate și fără backtracking, și fără teoria grafurilor. În "schimbul lor" trebuie aduse în școli calculatoare puternice pe care să ruleze aplicații multimedia atractive, care să dovedească tinerilor că într-adevăr, calculatoarele ne ușurează existența. Deocamdată, noi profesorii, și "calculatoarele" de astăzi din școli, reușim doar să "le facem capu' mare"...
Deci ne trebuie echipament, începând cu școala primară, și terminând cu liceul. De unde? Veți întreba... De la noi toți. Cum adică? Nu ați auzit de proiectul lansat de Procter&Gamble, Ministerul Educației Naționale, organizația Salvați copiii!, IBM, PRO TV, alte firme și organizații? Cumpărați... și copiii din școlile noastre vor avea calculatoare.
Dar nu este suficient să "ajutăm" holdingul amintit să realizeze încasări cât mai mari... Este nevoie de proiecte interesante, înaintate la Ministerul Educației Naționale, din care să rezulte ce anume se va realiza pe și cu aceste calculatoare în școala respectivă... Da, înainte de toate, dacă tot cerem ceva, trebuie să știm pentru ce cerem. Apoi trebuie să avem idei despre modalitățile de realizare ale planurilor de viitor. Și mai trebuie să fim în stare să dovedim că suntem capabili să realizăm ce am visat...
Clara Ionescu