Prin Calea Lacteae... SETI@homeMihai ScorțaruMulți cred că există viață în spațiul extraterestru, dar nimeni nu a reușit niciodată să demonstreze că nu suntem singuri în Univers. Există câteva proiecte științifice care încearcă să determine dacă există inteligență extraterestră. Unul dintre aceste proiecte este SETI (Search for ExtraTrerrestrial Intelligence - Căutarea Inteligenței Extraterestre); acest articol prezintă modul în care puteți ajuta la definitivarea acestui proiect. Există multe metode folosite pentru căutarea inteligenței extraterestre; multe dintre ele constau în cercetarea a miliarde de frecvențe radio care inundă Universul căutând semnale care ar putea fi transmise de ființe inteligente. O altă metodă este de a căuta semnale în pulsurile de lumină emanate de către stele. Unul dintre proiectele SETI este SETI@home; acest proiect permite oricărei persoane care posedă un calculator și o legătură Internet să participe la căutare. Calculatorul este folosit numai atunci când utilizatorul nu este prezent, deci activitatea sa nu este afectată. Este instalat un screen-saver și, în timp ce acest screen-saver rulează, calculatorul caută inteligență extraterestră.
Despre SETI Cu sigurantă majoritatea cititorilor au vizionat filme ca Star Trek, Războiul Stelelor, Alien, Ziua Independenței etc. Toate aceste filme au ca principal subiect civilizațiile extraterestre și relațiile dintre acestea și societatea umană. Uneori extratereștrii sunt prietenoși, alteori sunt ostili, dar o caracteristică predominantă este aceea că sunt umanoizi. Mulți oameni speră că, în viitorul apropiat, se va realiza un contact între umanitate și o civilizație extraterestră. În acel moment vom avea o mulțime de lucruri de aflat și învățat unii de la alții. SETI este unul dintre proiectele care încearcă să facă acest moment posibil și ajutorul vostru ar fi apreciat. Dacă presupunem că extratereștrii încearcă să ne contacteze atunci ar trebui să căutăm smnalele lor. Există mai multe proiecte care încearcă să găsească dovada vieții în cosmos. Aceste proiecte poartă numele colectiv SETI (Search for ExtraTerrestrial Intelligence - Căutarea Inteligenței Extraterestre).
Galaxii îndepărtate Civilizații extraterestre Galaxia noastră are peste 400 de miliarde de stele, Soarele nostru fiind doar una dintre ele. Universul are miliarde de galaxii, iar Calea Lacteae este doar una dintre ele. S-ar părea că ar trebui să existe o mulțime de ființe inteligente în Univers. Vom încerca să facem o estimare a numărului de civilizații extraterestre din galaxia noastră. Primul care a încercat să obțină o astfel de aproximare a fost astronomul Frank Drake. O simplă ecuație, cunoscută acum sub numele de ecuația Drake, ne arată cam care ar fi posibilitățile. Ecuația este destul de ușor de înțeles, deci nu trebuie să fiți genii pentru a putea citi paragrafele următoare. Formula este: N = R Ś f(p) Ś n(e) Ś f(l) Ś f(i) Ś f(c) Ś L Vom explica acum semnificația variabilelor care apar în ecuație:
În paragrafele următoare vom prezenta mai detaliat fiecare dintre factorii care apar în ecuația Drake și vom încerca să le atribuim valori rezonabile.
Formarea planetelor Chiar dacă rata formării stelelor a fost mult mai mare atunci când s-a format galaxia noastră, este evident faptul că stele se nasc și astăzi. O aproximare acceptabilă pentru rata de formare a stelelor este de 20 stele/an, deci avem R = 20. Nașterea unei stele în nebuloasa Vulturului
Stele cu planete Stelele se formează din nori uriași de gaze care colapsează. Mulți astfel de nori posedă o mișcare de rotație; pe măsură ce colapsează ei se rotesc tot mai repede și se formează un disc de gaz. În centru va apărea steaua propriu-zisă și, spre exterior, pot exista vârtejuri mai mici de gaz care pot forma planete. Până recent nu a existat nici o dovadă a prezenței de sisteme planetare în jurul altor stele în afara Soarelui. În ultimii anii mai multe echipe de astronomi au anunțat descoperiri de planete în jurul stelelor apropiate. Aceste extraordinare descoperiri ne fac să credem că posibilitatea existenței de planete în jurul a multe stele este mult mai mare decât credeam acum câțiva ani. Putem estima că jumătate dintre stele formează sisteme planetare, iar cealaltă jumătate formează sisteme binare de stele. În concluzie, putem considera că f(p) are valoarea 0,5.
Planete în ecosferă Factorul n(e) este puțin mai special și este destul de greu să găsim pentru el o valoare apropiată de cea reală. Stelele mici sunt reci și roșii; planetele lor ar trebui să orbiteze foarte aproape pentru a fi în ecosferă. Ecosferele acestor stele sunt foarte subțiri, deci nu prea există loc de planete în interiorul lor. Mai mult, planetele care orbitează foarte aproape de stea au durata mișcării de rotație egală cu cea a mișcării de revoluție, deci o față este permanent luminată de stea, iar cealaltă față este permanent întunecată (situația este similară în cazul Pământului și a Lunii, doar o față a satelitului fiind vizibilă de pe planetă). Atmosfera acestei planete va îngheța pe partea întunecată; aceste condiții nu sunt favorabile vieții. Pe de altă parte stelele mari și albastre au o temperatură foarte ridicată, deci și o ecosferă mai îndepărtată și mai groasă. Totuși, judecând din punctul de vedere al sistemului nostru solar, planetele sunt mai depărtate unele de altele pe masură ce sunt mai depărtate de stea, deci mărimea ecosferei este anulată de acest efect. De asemenea, stelele mari își consumă combustibilul foarte repede, deci durata lor de viață este foarte scurtă. De obicei aceste stele devin nove sau supernove înainte ca viața să aibă șansa de a apărea. Soarele nostru este o stea de mărime medie și are două (Pământ și Marte) sau poate trei (+Venus) planete în interiorul ecosferei. O aproximare acceptabilă pentru numărul de planete din interiorul "zonei de viață" este n(e) = 1.
Viața pe planete Cea mai mare dificultate care apare la estimarea factorului f(l) este aceea că avem doar câteva exemple de planete unde condițiile sunt favorabile apariției vieții. Așa cum am afirmat anterior, este posibil ca Venus, Pământ și Marte să fi avut condiții favorabile. Știm că viața a evoluat pe Pământ și există dovezi din ce în ce mai clare care ne fac să credem că și pe Marte au existat forme de viață primitive cu miliarde de ani în urmă. O aproximare acceptabilă pentru acest factor este 0,2; cu alte cuvinte, pe una din cinci planete care oferă condiții favorabile vieții, viața va apărea.
Viața inteligentă Este foarte dificil să determinăm pe câte dintre planetele pe care a apărut viața, aceasta va evolua până la apariția inteligenței. Totuși, dacă acceptăm dovezile oferite de teoria selecției naturale, a supraviețuirii celui mai bine adaptat, s-ar părea că există 100% șanse ca viața inteligentă să apară, deoarece inteligența este un "produs" natural al evoluției. Singurul exemplu pe care îl avem la dispoziție este Pământul, deci nu putem decât să presupunem că f(i) = 1.
Societăți tehnologice Trebuie să vedem acum câte dintre speciile inteligente vor dezvolta o tehnologie și o vor folosi pentru a comunica. Pe Pământ oamenii au realizat acest lucru, dar balenele și delfinii nu au dezvoltat niciodată o tehnologie chiar dacă au un anumit grad de inteligență. Ca o primă aproximare vom atribui factorului f(c) valoarea 0,5.
Autodistrugerea Factorul cel mai greu de determinat este L; el indică cât timp va supraviețui o civilizație care este adeptă a tehnologiei și o folosește pentru a comunica. Umanitatea se află în această fază a evoluției de aproximativ 50 de ani. Apare în mod firesc întrebarea dacă civilizațiile avansate se autodistrug după ce dezvoltă o tehnologie care să permită acest lucru sau își dau seama că problemele apărute între membrii societății trebuie rezolvate înainte ca disputele între diferite facțiuni să ducă la autodistrugere. Pentru moment nu vom atribui nici o valoare acestui termen.
Rezultatul final Vom înlocui termenii din ecuația Drake cu valorile alese: N = R Ś f(p) Ś n(e) Ś f(l) Ś f(i) Ś f(c) Ś L, adică N = 20 Ś 0,5 Ś 1 Ś 0,2 Ś 1 Ś 0,5 Ś L Obținem N = L, deci numărul de civilizații capabile să comunice din galaxia noastră este egal cu numărul de ani care trec de la dezvoltarea tehnologiei până la distrugerea sau autodistrugerea civilizației.
Concluzii Majoritatea oamenilor de știință speră că dacă o civilizație reușește să treacă peste impulsul inițial de a se autodistruge folosind propria tehnologie, atunci este foarte probabil ca acea civilizație să supraviețuiască o perioadă lungă de timp. Totuși, ar trebui să existe cel puțin 50 de civilizații în Calea Lacteae (numărul de ani pe care omenirea i-a petrecut folosind tehnologia pentru a comunica), iar dacă o civilizație capabilă să comunice poate supraviețui milioane de ani, s-ar putea să existe chiar milioane de civilizații pe care le putem căuta. Valorile pe care le-am indicat în paragrafele anterioare sunt cele propuse de către SETI. Totuși, în opinia noastră, unele valori au fost mărite artificial. De exemplu, este foarte probabil ca SETI să exagereze afirmând că f(l) = 0,2; probabil că valoarea reală este mult mai apropiată de 0. Nimeni nu poate însă afirma că nu există nici o posibilitate ca civilizații extraterestre să încerce să ne contacteze. Sperăm că am reușit să vă convingem că programele SETI nu sunt doar o pierdere de timp.
Despre SETI@home Datele furnizate de un telescop trebuie să fie procesate pentru a putea cerceta prezența unor dovezi care să indice existența inteligenței extraterestre. Au fost construite supercalculatoare destinate acestui proiect, dar datorită volumului uriaș de date care trebuie procesate, aceste supercalculatoare nu cercetează în amănunțime toate aceste date, ele neverificând prezența unor semnale slabe. De asemenea, anumite tipuri de semnale nu pot fi cercetate de aceste supercalculatoare. Principalul motiv care a dus la această situație este acela că puterea de calcul care este disponibilă pentru analiza datelor este limitată. Echipa SETI a descoperit că există mii de calculatoare care ar putea fi folosite, dar nimeni nu și-a dat seama încă. Multe calculatoare afișează pe ecran screen saver-e nerealizând practic nimic și irosind energie electrică. Aici este locul în care SETI@home apare pe scenă. Proiectul SETI@home încearcă să vă convingă să permiteți echipei SETI să vă împrumute calculatorul atunci când nu îl folosiți. În acest fel veți putea ajuta la "...căutarea de noi forme de viață și de noi civilizații". Acest lucru se va realiza folosind un screen saver special care preia date prin intermediul Internet-ului, le analizează și comunică rezultatele analizei. Dacă aveți nevoie de calculator screen saver-ul oprește imediat analiza care va continua doar după ce ați terminat lucrul. Acest proiect este foarte interesant, dar și greu de realizat. Există atât de multe date care trebuie analizate încât pare aproape imposibil. Din fericire, analiza datelor poate fi foarte ușor împărțită în etape mai scurte care pot fi realizate simultan, în paralel. Nici una dintre aceste etape nu depinde de altele. De asemenea, doar o porțiune finită a cerului poate fi observată de Arecibo (telescopul folosit pentru detectarea semnalelor extraterestre). În următorii doi ani toată porțiunea vizibilă cu ajutorul telescopului Arecibo va fi scanată de trei ori. Cei de la SETI cred că va fi suficient pentru acest proiect. Până în momentul în care și cea de-a treia cercetare a cerului va fi finalizată, vor exista noi telescoape, noi experimente și noi abordări care vor putea fi folosite pentru căutrea inteligenței extraterestre. Sperăm că veți putea participa și la aceste proiecte noi!
Unități de lucru Datele recepționate de telescopul Arecibo din Puerto Rico sunt înregistrate pe benzi magnetice de densitate mare, în fiecare zi înregistrându-se aproximativ 35 GB de date. Deoarece Arecibo nu dispune de o conexiune Internet capabilă să realizeze transferuri de aceste dimensiuni, benzile magnetice sunt transportate până la Universitatea Berkeley. Datele sunt împărțite în bucăți (numite unități de lucru) având dimensiunea de 0,25 MB. Aceste unități de lucru sunt trimise de serverul SETI@home spre utilizatori din întreaga lume care le analizează. SETI@home cercetează 2,5 MHz de date centrate în jurul valorii de 1.420 MHz. Acesta este încă un spectru prea larg pentru a fi trimis utilizatorilor spre analiză; pentru a soluționa și această problemă, întregul spectru este împărțit în 256 de bucăți având o lățime de bandă de 10 KHz (de fapt 9.766 Hz). Acest lucru este realizat de un produs software special denumit "splitter" (separator). Aceste bucăți de 10 KHz sunt mult mai ușor de manipulat. Pentru a înregistra semnale de până la 10 KHz va trebui să înregistrăm biții la o rată de 20000 bps (biți pe secundă). (Aceasta este numită frecvența Nyquist.) SETI vă va trimite aproximativ 107 secunde de înregistrări de date de 10 KHz (20 Kbps). 100 de secunde înmulțite cu cei 20.000 de biți necesari pentru înregistrarea unei secunde înseamnă 2.000.000 de biți sau aproximativ 0.25 MB. Sunt trimise și diferite alte informații suplimentare referitoare la unitatea de lucru; astfel cantitatea de informație corespunzătoare unei unități de lucru ajunge la aproximativ 340 KB.
Transferul de date Aplicația SETI@home folosește legătura Internet numai atunci când transferă date. Acest transfer are loc doar atunci când screen saver-ul a terminat analiza unei unități de lucru și trebuie să transmită rezultatele (și să primească o nouă unitate de lucru). Conectarea la Internet este realizată numai cu acordul utilizatorului; acesta are posibilitatea de a controla momentul în care calculatorul său se conectează la serverul SETI. Există și posibilitatea de a configura aplicația astfel încât să se conecteze la Internet imediat ce termină analiza unei unități de lucru. Potrivit afirmațiilor echipei SETI, transferul de date durează mai puțin de 5 minute folosind un modem obișnuit. În cadrul testelor efectuate în redacție au fost situații în care preluarea datelor corespunzătoare unei unități de lucru a durat peste 30 de minute datorită volumului tot mai mare de date pe care server-ul trebuie să le trimită utilizatorilor pentru a fi procesate. SETI reține informații despre unitățile de lucru, folosind o bază de date uriașă. Când rezultatele analizei unei unități de lucru sunt primite de SETI, unitatea de lucru respectivă este marcată cu "done" (terminat). Se caută o nouă unitate de lucru care va fi procesată de acel utilizator și aceasta va fi marcată cu "in progress" (în lucru).
Știință Să vedem acum ce realizează de fapt aplicația SETI@home. Să vedem mai întâi ce ne așteptăm să trimită extratereștrii. Presupunem că aceștia vor trimite un semnal folosind o modalitate cât mai eficientă care să ne permită să detectăm mesajul. Este dovedit faptul că trimiterea unui mesaj pe mai multe frecvențe nu este eficientă și necesită o putere foarte mare. Dacă mesajul este concentrat într-o gamă subțire de frecvențe (o lărgime de bandă mică) atunci mesajul este mult mai ușor de distins și nu va fi acoperit de zgomotul de fond. Acest lucru este foarte important deoarece presupunem că extratereștrii se află la o distanță foarte mare, iar semnalul lor va fi foarte slab în momentul în care va ajunge la noi. Deci nu căutăm un semnal care folosește o lărgime de bandă foarte mare (pe multe frecvențe), ci un masaj care folosește o frecvență specifică. Screen saver-ul SETI@home funcționează într-o manieră asemănătoare radioului atunci când se caută un anumit canal. Este cercetată puterea semnalului pentru o anumită frecvență și, în cazul în care puterea acestui semnal este apreciabilă, atunci acel semnal se va "bucura" de atenția SETI. Un alt factor care ajută la eliminarea semnalelor locale (generate pe Pământ sau pe sateliții naturali sau artificiali ai acestuia) este acela că sursele locale sunt aproximativ constante. Astfel de semnale își vor păstra intensitatea de-a lungul timpului. Pe de altă parte telescopul Arecibo are o poziție fixă. Când SETI@home se află în acțiune, telescopul nu urmărește stelele; din acest motiv cerul "trece" prin fața focarului telescopului. Este nevoie de 12 secunde pentru ca o "țintă" să treacă de focar. De aceea, ne așteptăm ca un semnal extraterestru să devină mai puternic și mai slab timp de 12 secunde. Deoarece se caută asemenea semnale "gaussiene", SETI trimite aproximativ 100 de secunde de date. De asemenea, SETI permite datelor din unitățile de lucru să se suprapună puțin pentru ca un anumit semnal să nu fie pierdut, deoarece a fost întrerupt.
Calcule Aplicația SETI@home caută semnale cu o intensitate de zece ori mai slabă decât cea a semnalelor cercetate de căutarea SERENDIP IV care are loc la telescopul Arecibo. Acest lucru este posibil deoarece SETI@home folosește un algoritm de calcul numit integrare coerentă. Nici un alt proiect (incluzând SERENDIP) nu a avut la dispoziție puterea de calcul necesară pentru a implementa un astfel de algoritm. Calculatorul dumneavoastră va efectua transformări Fourier rapide asupra datelor primite, căutând semnale puternice pentru diferite combinații de frecvențe și lățimi de bandă și rate ale zgomotului de fond. Vă vom prezenta acum pași care sunt efectuați pentru fiecare unitate de lucru pe care o primiți de la SETI. Cea mai costisitoare operație din punct de vedere a numărului de calcule este eliminarea zgomotului de fond, adică eliminarea tuturor efectelor accelerației Doppler. La cea mai bună rezoluție, acest lucru trebuie realizat de 5000 de ori de la -5 Hz/s la +5 Hz/s în pași de 0,002 Hz/s. Pentru fiecare rată de zgomot, se elimină zgomotul pentru cele 107 secunde de date și apoi datele sunt împărțite în 8 blocuri a câte 13,375 secunde fiecare. Fiecare bloc de 13,375 secunde este examinat pe o lățime de bandă de 0,07 Hz, căutându-se vârfuri de putere. Aceasta înseamnă 131.072 de teste (frecvențe) pentru fiecare bloc și pentru fiecare rată de zgomot. La acest prim pas calculatorul realizează aproximativ 100.000.000.000 de calcule. Celelalte lățimi de bandă trebuie și ele studiate; la următorul pas se dublează lățimea de bandă la 0,15 Hz. Începând de la această lățime de bandă se dublează și gama ratei de zgomot (rata de zgomot va varia între -10 Hz/s și +10 Hz/s). Chiar dacă gama luată în considerare este de două ori mai mare, calculatorul va trebui să examineze doar o pătrime din numărul de rate de la pasul anterior. Se observă că la acest pas numărul de calcule care trebuie efectuate se reduce la jumătate față de primul pas, deci vom avea aproximativ 50.000.000.000 de calcule. La următorul pas se dublează din nou lățimea de bandă (de la 0,15 la 0,3 Hz), iar numărul ratelor de zgomot se reduce la o pătrime. (Gama -10 Hz/s, +10 Hz/s va fi păstrată și pentru restul calculelor). Pentru acest pas (și pentru următorii pași) vom avea de efectuat o pătrime din numărul de calcule de la pasul anterior. În cazul celui de-al treilea pas vom avea aproximativ 12.500.000.000 de calcule. Pentru al patrulea pas vom avea aproximativ 3.125.000.000, pentru al cincilea 781.250.000 și așa mai departe. În total vom avea 14 dublări ale lățimii de bandă (0.07, 0.15, 0.3, 0.6, 1.2, 2.5, 5, 10, 20, 40, 75, 150, 300, 600 și 1200 Hz), iar pentru cele 107 secunde de date care trebuie procesate, numărul total de calcule va depăși cu puțin 175.000.000.000. După cum puteți vedea majoritatea operațiilor sunt efectuate pentru cea mai mică lățime de bandă (aproximativ 70%). În final, semnalele care au putere mare pentru o anumită combinație de frecvențe, lățimi de bandă și zgomote sunt testate în vederea determinării interferenței terestre. Numai dacă puterea crește și apoi descrește pe parcursul unei perioade de 12 secunde (timpul necesar ca un punct de pe cer să treacă prin fața focarului telescopului) semnalul poate fi considerat ca având o natură extraterestră. Potrivit celor de la SETI, un calculator obișnuit va avea nevoie de 10 până la 50 de ore pentru a realiza analiza unei unități de lucru. Se presupune că în acest interval de timp nu rulează nici o altă aplicație. În cazul testelor realizate de GInfo, pe un calculator dotat cu procesor Intel Pentium III având o frecvență de 500 MHz și 128 MB de memorie internă și rulând sub sistemele de operare Microsoft Windows '98 Second Edition și Microsoft Windows Me (Millennium Edition) analiza unei unități de lucru a durat între 7 și 8 ore. S-a observat o mică îmbunătățire a timpului necesar analizei unei unități de lucru atunci când am înlocuit Win98se cu WinME. În cazul în care în paralel cu aplicația SETI@home rulau și alte aplicații, analiza unei unități de lucru a durat mai mult. De exemplu, rulând și Microsoft Word 2000 durata de procesare a unei unități de lucru a crescut cu aproximativ 20%. În cazul rulării unei aplicații care folosește intensiv procesorul (Diablo II) durata de procesare crește de aproximativ 10 ori.
Aplicația SETI@home În secțiunea anterioară am spus mai multe lucruri despre aplicația propriu-zisă care este folosit pentru analiza unităților de lucru, dar mai există câteva detalii care trebuie menționate. În primul rând, SETI@home poate rula și ca o aplicație obișnuită și nu doar ca un screen saver. Mai mult SETI@home poate rula în fundal tot timpul, dar utilizatorii trebuie să știe că astfel se consumă 15 MB de memorie. Utilizatorii care posedă calculatoare cu mai puțin de 64 MB de memorie internă nu ar trebui să folosească această facilitate. Pentru a deveni unul dintre utilizatorii SETI@home va trebui să instalați aplicația și să vă înregistrați ca utilizator. Aplicația poate fi descărcată de pe site-ul SETI@home (http://setiathome.berkeley.edu); dimensiunea fișierului este de 771.5 KB (varianta pentru familia de sisteme de operare Microsoft Windows). După instalare vă puteți înregistra; lansați în execuție aplicația, alegeți opțiunea Create/Change Login... și apoi apăsați butonul Create New Account; completați formularul și apoi apăsați butonul Submit; veți fi înregistrat ca utilizator SETI@home și veți primi prima unitate de lucru pentru procesare. În momentul în care este deschisă aplicația SETI@home sau este lansat screen saver-ul corespunzător, pe ecran va apărea o prezentare grafică destul de interesantă în care se pot vedea diferite grafice. Fereastra SETI@home
Pentru afișarea acestor grafice se consumă o mare parte din puterea de calcul a calculatorului și durata de procesare a unității de lucru crește de aproape trei ori. Pentru a evita irosirea puterii de calcul se recomandă minimizarea ferestrei aplicației (SETI@home va rula în fundal și nu va mai avea nevoie să afișeze graficele) sau selectarea opțiunii Go to blank screen pentru screen saver. Va trebui indicat și numărul de minute care trebuie să treacă până când nu se va mai afișa nimic pe ecran.
Statistici Probabil că cea mai interesantă parte a întregului proiect SETI@home constă în diferitele statistici disponibile. Există statistici pentru fiecare țară, pentru grupuri sau pentru utilizatori individuali; toate acestea sunt disponibile pe site-ul SETI@home. Criteriile de clasificare sunt foarte diverse; câteva dintre ele sunt numărul de utilizatori, numărul de unități de lucru procesate, timpul CPU folosit de calculatoare pentru procesare, timpul mediu de procesare a unei unități de lucru etc. În data de 7 septembrie 2000 erau peste 2.300.000 de utilizatori SETI și peste 184.000.000 de unități de lucru procesate. Numărul mediu de unități de lucru procesate de un utilizator era de aproximativ 79.97. Din punct de vedere al numărului de unități de lucru procesate, în clasamentul pe țări România se afla pe locul 44.
Grupul GInfo După cum am amintit anterior, utilizatorii pot forma grupuri pentru a face statisticile mai interesante. Sperăm că sunteți interesați de acest proiect și dacă nu vă numărați încă printre utilizatorii SETI@home, veți deveni curând unul dintre aceștia. Chiar dacă sunteți un utilizator nou sau unul mai vechi, sperăm că vă veți alătura grupului GInfo. Pentru a vă alătura grupului nostru va trebui să intrați în pagina Groups a site-ului SETI@home, să căutați grupul GInfo și să apăsați pe Join.
Concluzii Nu am încercat să vă convingem că inteligența extraterestră există cu adevărat; tot ceea ce vrem să spunem este că, uneori, calculatorul dumneavoastră este în funcțiune, dar nu face decât să consume energie electrică. În acest timp puterea de calcul a calculatorului ar putea fi folosită pentru alte activități. SETI@home este numai unul (cel mai cunoscut) dintre proiectele care împrumută calculatoare în scopuri științifice. Deci, dacă nu vă deranjează să fiți conectați la Internet câteva minute pentru a primi unități de lucru, atunci calculatorul dumneavoastră ar putea fi mai folositor umanității. Mihai Scorțaru este student în anul III la Universitatea Tehnică din Cluj. Poate fi contactat prin e-mail la adresa skortzy@email.ro. [cuprins] |