Ce fel de om ești, profesore?
Dezbatem cu ardoare și interes
programe școlare, rezultate obținute la concursuri, prezentul și
viitorul învățământului în general și pe discipline, dar se pare
că uităm ceva esențial. Școala este populată de elevi și profesori,
și parafrazând o sintagmă bine cunoscută mă întreb: elevii
sunt în școală ca profesorii să aibă cui să predea, sau profesorii
sunt acolo pentru că au o menire, și anume trebuie să educe și să
instruiască elevii?!
Întrebarea este, evident, retorică, și aparent subiectul s-a și încheiat. Dar,... nu aș fi început această incursiune dacă nu doream să vă povestesc câteva întâmplări care m-au pus pe gânduri.
Petrică
... a fost elev acum mulți ani. Când era în clasa a VI-a, i s-a întâmplat ceva deosebit de trist: după luni de suferință mama lui a murit. Puternic marcat de aceasta și-a neglijat studiile. A devenit arțăgos, neatent, aparent superficial în tot ceea ce făcea. Profesoara de matematică, nouă în școală, ambițioasă și pretențioasă "l-a abțiguit" de câte ori putea, o chiar irita indiferența afișată de Petrică, dar nu a încercat niciodată să afle motivele. De fapt Petrică iubea matematica, iar doamna profesoară semăna foarte mult cu mama lui. La sfârșit de an a venit și el la școală cu un buchet de flori, ce-i drept mai ieftine, flori pe care i le-a oferit cu drag profesoarei... Din păcate, a doua zi, și-a revăzut florile în coșul de gunoi. Efectul? Nu a mai învățat la matematică decât strictul necesar, cu o veșnică amărăciune și de data aceasta cu o reală indiferență.
Măriuca
... a urmat gimnaziul într-un sat, relativ aproape de un oraș mare. Se apropia ziua de 1 martie și în acel sat nu se vindeau mărțișoare. Dar Măriuca l-a rugat pe Bunicul să cumpere un mărțișor de la oraș ca să-l poată oferi Doamnei diriginte, care "este atât de frumoasă...". Măriuca nu știe nici azi că doamna dirigintă a aruncat disprețuitor mărțișorul pe masa cancelariei, comentând: "Ăsta-i mărțișor?" În mintea Măriucăi a rămas răceala doamnei diriginte, faptul că aceasta nici măcar nu i-a zâmbit în semn de mulțumire, dimpotrivă, de atunci e privită cu dispreț.
Valer
... a fost student și trebuia să efectueze așa numita "practică pedagogică". A fost plin de incertitudini, avea emoție numai la gândul că va trebui să iasă în fața unei clase de liceeni care sunt cu doar câțiva ani mai mici ca el, să le explice lecția, să le corecteze eventualele greșeli și să le răspundă la întrebări. Inițial a frecventat orele ținute de profesoara la catedra căreia a fost repartizat, cu deosebită curiozitate, dornic să învețe, să "copieze" tot ceea ce poate fi folositor. Dar profesoara povestea în timpul orei cu o altă profesoară, sau enunța o problemă, apoi lăsa copiii să facă ce doresc. În plus, de multe ori nici Valer nu înțelegea de ce "ploua" cu nota 4!? Efectul? Valer nu a mai dorit să fie profesor...
Andrei
... a fost student acum câțiva ani. Într-o zi a ieșit la tablă să rezolve o problemă. În timp ce profesorul răspundea unuia dintre studenți, Andrei a început să scrie rezolvarea pe tablă. Profesorul, mirat, l-a întrebat: "Dumneata ce faci?" Andrei a încercat să se explice: "M-am gândit că...", dar a fost întrerupt: "Dumneata nu gândești! Dumneata scrii pe tablă ceea ce îți dictez eu!" Efectul? Dacă Andrei a mai "gândit" vreodată rezolvarea unei probleme, a ținut-o secret...
Mihai
... a fost un copil ca oricare altul, dar a avut un noroc teribil. Profesorul lui de matematică iubea copiii, iubea școala, iubea matematica. Efectul? În clasa a V-a 28 de copii au declarat la o măsurătoare sociometrică că disciplina pe care o iubesc cel mai mult este... matematica! În loc de concluziiNu este cazul să trag morala
din aceste "fabule" copilărești. Nu este cazul să generalizez, crezând
că povestioarele de mai sus reprezintă ceva semnificativ în ceea
ce privește învățământul! Cred că fiecare dintre ele are și o poveste
pereche în care profesorul sau profesoara au reacționat contrar
celor de mai sus și "fratele" lui Petrică este acum, la rândul lui
profesor de matematică care își aduce aminte cu plăcere de anii
petrecuți în școală. "Sora" Măriucăi este frumoasă, se îmbracă cu
mult gust, pentru că diriginta ei a învățat-o cum să se comporte,
ce este frumos și că adevărata frumusețe radiază din suflet. Valer,
văzând că e nevoie de profesori care înțeleg valoarea meseriei,
a devenit totuși profesor și nu va uita niciodată cum să "nu procedeze".
Iar Andrei? Andrei este programator la Microsoft.
Clara Ionescu [cuprins] |