www.agora.ro

Istorie...

John von Neumann

Crina Groșan

Matematicianul de origine maghiară, John von Neumann, a emigrat în Statele Unite și a predat la Universitatea din Princeton. A avut contribuții majore în domeniile matematicii cuantice, în teoria jocurilor, teoria mulțimilor și informatică. Arhitectura calculatoarelor actuale poartă numele de arhitectură von Neumann.

John von Neumann s-a născut la Budapesta; când era copil i se spunea Jancsi, diminutivul lui János, iar mai târziu, în Statele Unite, i s-a spus Johnny.

Tatăl lui John era bancher. Erau o familie de evrei în care practicarea credințelor creștină și iudaică nu mira pe nimeni.

Încă din copilărie, John dovedea o incredibilă memorie. La vârsta de 6 ani era capabil să glumească cu tatăl său în greaca clasică. Familia Neumann își delecta uneori oaspeții cu demonstrații ale abilității lui John de a memora numere din cartea de telefon. Unul dintre musafiri selecta la întâmplare o pagină și o coloană de pe pagina respectivă din cartea de telefoane cu nume, adrese și numere de telefon, tânărul John citea coloana, înapoia cartea oaspetelui și putea răspunde oricărei întrebări puse în legătură cu datele respective sau să recite numerele și adresele în ordine.

În 1911, John intră la Gimnaziul Lutheran. Școala avea o puternică tradiție academică, ceea ce părea să conteze pentru tânărul John mai mult decât afinitatea religioasă. Profesorul său de matematică a recunoscut repede geniul lui Neumann și l-a luat sub protecția sa. Școala mai dăduse un alt matematician de marcă, cu un an înaintea lui Neumann și anume pe Eu-gene Wigner.

Primul război mondial nu prea a avut influențe asupra educației lui John. Însă, după război, - Béla Kun controlând Ungaria timp de cinci luni cu un guvern comunist - familia Neumann a fost nevoită să plece în Austria datorită presiunilor la care a fost supusă. Dar, după o lună s-au reîntors la Budapesta.

În 1921, Neumann își termină studiile la Gimnaziul Lutheran. Prima sa lucrare în matematică a fost scrisă împreună cu Fekete - asistent la Universitatea din Budapesta - și a fost publicată în 1922.

Max Nuemann, tatăl lui John, nu a dorit ca acesta să se ocupe de un domeniu care nu i-ar putea aduce câștiguri materiale. Max Neumann i-a cerut lui Theodore von Kármán să vorbească cu fiul său și să-l convingă să urmeze o carieră în afaceri. Probabil von Kármán l-a îndrumat spre o astfel de carieră, dar, în sfârșit, toți au fost de acord cu compromisul ca John von Neumann să urmeze studii universitare de chimie.

În Ungaria nu era o situație favorabilă pentru evrei; iată, de aici mai multe motive pentru care numărul studenților evrei care puteau intra la Universitatea din Budapesta era li-mitat. Desigur, chiar și cu aceste res-tricții, John von Neumann a reușit u-șor să câștige un loc în 1921 și să studieze matematica. El însă, nu a participat la cursuri. În același an (1921) a intrat și la Universitatea din Berlin ca să studieze chimia. A urmat cursurile Facultății de Chimie din Berlin până în 1923 când a plecat la Zürich.

A obținut rezultate remarcabile la examenele de matematică de la Universitatea din Budapesta, în ciuda faptului că nu a participat la cursuri (de fapt nu participase la nici un curs). Von Neumann și-a luat diploma în inginerie chimică la Technische Hachschule din Zürich, în 1926. Pe când se afla în Zürich nu și-a pierdut interesul față de matematică (în ciuda studierii chimiei) și a colaborat cu Weyl și Pólya care erau amândoi în Zürich. El a ținut chiar un curs al lui Weyl când acesta a lipsit din Zürich pentru o perioadă de timp. Colaboratorul său, Pólya, avea să declare mai târziu referitor la John: "John a fost singurul student de care mi-a fost vreodată frică. Dacă în timpul cursului lăsam o problemă nerezolvată, el venea la mine imediat ce se termina cursul cu soluția completă pe un petec de hârtie".

Von Neumann și-a luat doctoratul în matematică la Universitatea din Budapesta încă din 1926 cu o teză despre teoria mulțimilor. El publicase deja o definiție a numerelor ordinale încă pe când avea 20 de ani, definiția dată atunci fiind una folosită și astăzi. Von Neumann a ținut cursuri la Berlin între 1926-1929 și la Hamburg între 1929-1930. A câștigat o bursă Rockfeller pentru a-și completa studiile postdoctorale la Universitatea din Göttingen între 1926-1927. În acest timp, von Neumann și-a câștigat statutul de celebritate. Și astfel, la 20 de ani, faima lui s-a răspândit în întreaga lume a matematicii. În 1929, Veblen l-a invitat pe von Neumann la Princeton pentru a ține discursuri despre teoria cuantică. Răspunzându-i lui Veblen că ar fi vrut să-și rezolve câteva chestiuni personale înainte de a pleca spre S.U.A, von Neumann a plecat la Budapesta unde s-a căsătorit cu Marietta Kövesi.

În 1930 devine profesor invitat la Princeton și va fi profesor aici până în 1933. Neumann a conferențiat așadar la Princeton, dar acesta nu era unul din punctele lui forte. Se spunea că era dificilă urmărirea lui de către cei care aleseseră să participe la cursuri; Neumann era notoriu în scrierea unor ecuații importante pe un petec liber de tablă pentru ca apoi să îl șteargă înainte ca studenții să le poată copia.

A devenit, în 1933, unul dintre primii șase profesori de matematică (J. W. Alexander, A. Einstein, M. Morse, O. Veblen, J. Von Neumann și H. Weyl) la noul institut de studii avansate din Princeton, poziție pe care și-a păstrat-o până la sfârșitul vieții.

În timpul primilor ani petrecuți în Statele Unite, von Neumann a revenit în Europa în perioada verii. Până în 1933 el și-a păstrat un post academic în Germania, dar a renunțat când naziștii au ajuns la putere. Neumann nu a fost refugiat politic; el venise în Statele Unite mai degrabă pentru a-și întări poziția academică pe care o câștigase în Germania.

Tot în 1933, devine co-editor al Analelor de Matematică și doi ani mai târziu co-editor al Compositio Mathematica. A rămas în aceste două funcții până la sfârșitul vieții sale.

Von Neumann și Marietta au avut o fiică, Marina, în 1936, dar căsătoria lor s-a sfârșit printr-un divorț în 1937.

În anul următor, von Nuemann s-a căsătorit cu Klára Dán, de asemenea din Budapesta. După căsătorie au revenit în Statele Unite. Aici von Neumann a dus o viață mai puțin obișnuită pentru un matematician de frunte. Îi plăceau foarte mult petrecerile. Una dintre cunoștințele sale spunea: "Petrecerile și viața de noapte au constituit o atracție specială pentru von Neumann. Încă pe când preda în Germania, von Neumann era un obișnuit al Cabaretelor din Berlin." Căsătorit acum cu Klára, petrecerile au continuat. Se spunea că petrecerile de acasă de la Neumann erau frecvente, faimoase și lungi.

Ulam, care a studiat creația lui Neumann, a afirmat că acesta era preocupat în munca sa din tinerețe nu numai de matematică, logică și teoria axiomatică a mulțimilor, ci simultan și de conținutul teoriei mulțimilor în general, obținând rezultate interesante în teoria măsurii și în teoria funcțiilor reale. Tot în perioada tinereții și-a început munca sa clasică la teoria cuantică și la noua mecanică statistică.

Lucrarea sa Mathematische Grundlagen der Quantenmechanic (1932) a constituit o parte importantă pentru noua mecanică cuantică. Van Hove scria "Mecanica cuantică a fost foarte norocoasă, dacă a reușit să atragă în primii săi ani după descoperire în 1925, interesul unui matematician de geniu de valoarea lui von Neumann. Ca rezultat, suportul matematic al acestei teorii a fost dezvoltat și aspectele formale ale tuturor noilor reguli au fost realizate de un singur om în doi ani (1927-1929)".

În teoria jocurilor, von Neumann a demonstrat teorema de minimax. Treptat, și-a extins munca în teoria jocurilor și în colaborare cu Oskar Morgenstern a scris Theory of Games and Economic Behaviour.

În 1938, Societatea Americană de Matematică l-a premiat pe von Neumann cu premiul Bôcher pentru lucrarea sa Almost Periodic Functions and Groups. Acesta a fost publicat în două părți în Transactions of the American Mathematical Society, prima parte în 1934, iar partea a doua un an mai târziu.

Von Neumann a fost unul din pionierii informaticii, având contribuții semnificative la dezvoltarea arhitecturii logice. El a avansat teoria locației de memorie, adoptând bit-ul ca unitate de măsură pentru memoria calculatoarelor și rezolvând problema comunicării între componentele calculatorului.

În timpul celui de al doilea război mondial a servit pe post de consultant al forțelor armate. În această calitate a avut contribuții la realizarea bombei atomice și a celei cu hidrogen.

Din 1940 a fost membru al Comitetului Științific de Avizare al Laboratorului de Cercetare Balistică din Maryland.

În 1955, președintele Statelor Unite l-a nominalizat în Comisia de Energie Atomică și în 1956 a primit premiul Enrico Fermi. Din păcate, în această perioadă, boala incurabilă de care suferea (cancer) s-a agravat.

A murit un an mai târziu, în 1957. Numărul de onoruri și distincții care i-au fost acordate de universități și instituții de prestigiu din întreaga lume este impresionant.

Crina Groșan este studentă în anul V la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și poate fi contactată prin intermediul redacției.

[cuprins]